Photobucket - Video and Image Hosting

Obscur de padure
     media: 5.00 din 2 voturi


Skogsdunkel

I den svårmodiga skogen
bor en sjuk gud.
I den dunkla skogen äro blommorna så bleka
och fåglarna så skygga.
Varför är vinden full av varnande viskningar
och vägen mörk av dystra aningar?
I skuggan ligger den sjuke guden
och drömmer elaka drömmar...

Obscur de padure

In padurea posomorata
locuieste un zeu bolnav.
In padurea obscura sunt florile asa de palide
si pasarile asa de tematoare.
De ce e vantul plin de soapte prevestitoare
si drumul intunecat de sumbre presimtiri?
In umbra zace zeul cel bolnav
si viseaza vise rele…


(sanatoriul Davos-Dorf, unde Edith a fost internata intre 1912 si 1914)


(Edith in oglinda, Davos 1912-1914)


Gradina neparasita
     media: 5.00 din 1 vot

Tot Edith Södergran, 1916

Du som aldrig gått ut ur ditt trädgårdsland...

Du som aldrig gått ut ur ditt trädgårdsland,
har du nånsin i längtan vid gallret stått
och sett hur på drömmande stigar
kvällen förtonat i blått?
Var det icke en försmak av ogråtna tårar
som liksom en eld på din tunga brann,
när över vägar du aldrig gått
en blodröd sol försvann?

Tu cel ce niciodata nu ti-ai parasit gradina...

Tu cel ce niciodata nu ti-ai parasit gradina,
ai stat cu dor langa grilaj candva
privind cum pe carari visatoare
seara albastra devenea?
Nu a fost o presimtire de lacrimi neplanse
care precum un foc pe limba ta ardeau,
cand peste drumuri de tine niciodata umblate
un soare rosu ca sangele disparea?

(pisica lui Edith)


O bancă în grădină pe care se întinde la soare o pisică
     media: 5.00 din 1 vot

Edith Södergran, din volumul Dikter (Poezii) 1916.
(traduceri de Muumipeikko Suomi )

En önskan

Av hela vår soliga värld
önskar jag blott en trädgårdssoffa
där en katt solar sig...
Där skulle jag sitta
med ett brev i barmen,
ett enda litet brev.
Så ser min dröm ut...

O dorinţă

Din toată lumea noastră însorită
eu imi doresc numai o bancă în grădină
pe care se întinde la soare o pisică…
Acolo aş sta
cu o scrisoare la piept,
o singură, mică, scrisoare.
Aşa arată visul meu…

Stjärnorna

När natten kommer
står jag på trappan och lyssnar,
stjärnorna svärma i trädgården
och jag står ute i mörkret.
Hör, en stjärna föll med en klang!
Gå icke ut i gräset med bara fötter;
min trädgård är full av skärvor.

Stelele

Când vine noaptea
eu stau pe trepte şi ascult,
stelele roind in grădină
şi stau afară în întuneric.
Ascultă, o stea a căzut cu un bang!
Să nu mergi desculţ prin iarbă;
gradina mea e plină de cioburi.

Helvetet

O vad helvetet är härligt!
I helvetet talar ingen om döden.
Helvetet är murat i jordens innandöme
och smyckat med glödande blommor...
I helvetet säger ingen ett tomt ord...
I helvetet har ingen druckit och ingen har sovit
och ingen vilar och ingen sitter stilla.
I helvetet talar ingen, men alla skrika,
där äro tårar icke tårar och alla sorger äro utan kraft.
I helvetet blir ingen sjuk och ingen tröttnar.
Helvetet är oföränderligt och evigt.

Iadul

O, cât de minunat e iadul!
În iad nu vorbeşte nimeni despre moarte.
Iadul e zidit înlăuntrul pământului
şi împodobit cu flori strălucitoare…
În iad nu spune nimeni nici un cuvant gol…
În iad n-a băut nimeni şi nimeni n-a dormit
si nu se odihneşte nimeni şi nimeni nu stă pe loc.
În iad nu vorbeşte nimeni, dar toţi strigă,
acolo lacrimile nu sunt lacrimi şi toate durerile sunt fără putere.
În iad nu se imbolnăveşte nimeni şi nimeni nu oboseşte.
Iadul e neschimbat şi etern.

Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket


Ţara care nu este
     media: 5.00 din 1 vot

Muumipeikko Suomi, cel mai valoros dintre reporterii mahalalei, ne trimite de data asta nişte traduceri, tot ale domniei sale, din opera lui Edith Södergran.




Poetă fără de ţară, rusofinlandosuedeză, îmi scrie Mummipeikko, moartă tânără de tuberculoză, prin 1923, cam în aceeaşi perioadă cu strămătuşa mea Ortansa, care a murit şi ea tânără de tuberculoză. Din ultimele ei zile de viaţă datează, după cum ne informează corespondentul nostru, poezia Ţara care nu este, pe care o s-o găsiţi mai jos. Mummipeikko ne promite mai multe despre Edith Södergran într-un post viitor, iar eu vă promit mai multe într-un post viitor în mahalaua autohtonă, despre Ortansa, strămătuşa mea moartă mult prea tânără de tuberculoză.




Vad är mitt hemland...

Vad är mitt hemland? Är det det fjärran stjärnbeströdda Finland?
Likgiltigt vad. Låga stenar, vältren er på flacka stränder.
Jag står på eder grå granit som på en visshet.
Du visshet, du skall alltid strö lager och rosor på min väg.
Jag är den gudom, som kommer med segrande änne.
Jag är den sälla övervinnaren av det förflutna.

Ce este patria mea…

Ce este patria mea? Este ea indepartata, de stele acoperita Finlanda?
Ce-o fi. Pietre joase, rostogoliţi-vă peste plaje netede.
Eu stau pe granitul vostru gri ca pe o înţelepciune
Tu înţelepciune, tu vei presăra întotdeauna lauri şi trandafiri în drumul meu
Eu sunt divinitatea care vine cu fruntea triumfătoare.
Eu sunt preafericitul învingător al trecutului.

Ord

Varma ord, vackra ord, djupa ord...
De äro som doften av en blomma i natten
den man icke ser.
Bakom dem lurar den tomma rymden...
Kanske de äro den ringlande röken
från kärlekens varma härd?

Cuvinte

Calde cuvinte, frumoase cuvinte, adânci cuvinte…
Ele sunt precum mirosul unei flori în noapte
floare nevazută.
Dincolo de ele se ascunde spaţiul gol…
Sunt ele poate fumul răsucit
din vatra caldă a iubirii?

Landet som icke är

Jag längtar till landet som icke är,
ty allting som är, är jag trött att begära.
Månen berättar mig i silverne runor
om landet som icke är.
Landet, där all vår önskan blir underbart uppfylld,
landet, där alla våra kedjor falla,
landet, där vi svalka vår sargade panna
i månens dagg.
Mitt liv var en het villa.
Men ett har jag funnit och ett har jag verkligen vunnit -
vägen till landet som icke är.
I landet som icke är
där går min älskade med gnistrande krona.
Vem är min älskade? Natten är mörk
och stjärnorna dallra till svar.
Vem är min älskade? Vad är hans namn?
Himlarna välva sig högre och högre,
och ett människobarn drunknar i ändlösa dimmor
och vet intet svar.
Men ett människobarn är ingenting annat än visshet.
Och det sträcker ut sina armar högre än alla himlar.
Och det kommer ett svar: Jag är den du älskar och alltid skall älska.

Ţara care nu este

Mi-e dor de ţara care nu este,
căci ceea ce este am obosit să mai cer.
Luna imi povesteşte în rune argintii
despre ţara care nu este.
Ţara, unde întregul nostru dor minunat se implineşte,
ţara, unde toate lanţurile noastre cad,
ţara, unde ne răcorim fruntea chinuită
în roua lunii.
Viaţa mea a fost o iluzie aprinsă.
Dar un lucru am aflat si un lucru cu adevărat am câştigat –
drumul către ţara care nu este.

În ţara care nu este
acolo merge iubitul meu cu coroana stralucitoare.
Cine este iubitul meu? Noaptea e întunecată
şi stelele tremură drept răspuns
Cine este iubitul meu? Care e numele său?
Cerurile se arcuiesc din ce în ce mai înalt,
şi un copil se îneacă în ceţuri nesfârşite
fără a şti vreun răspuns.
Dar un copil nu e altceva decât înţelepciune.
Şi îşi intinde braţele mai sus de toate cerurile.
Şi vine un raspuns: Eu sunt ceea ce iubeşti şi vei iubi mereu.






Întâlnirea oamenilor
     media: 5.00 din 2 voturi

Corespondentul nostru nordic, Muumipeikko Suomi, ne trimite de data asta dou[ poezii suedeze, în traducerea domniei sale. Din câte îmi dau seama, nici unul dintre aceşti poeţi nu a mai beneficiat de o traducere îl româmeşte, deci, cititori, vă aflaţi în posesia unor documente inedite. Eu personal, am rămas impregnat de idea extraordinară a întâlnirii dintre doi stăini, în pădure... (V.S.)






Människors möte
(Hjalmar Gullberg, "Att övervinna världen")

Om i ödslig skog
Ångest dig betog,
Kunde ett flyktigt möte
Vara befrielse nog.

Giva om vägen besked,
Därpå skiljas i fred:
Sådant var främlingars möte
Enligt uråldrig sed.

Byta ett ord eller två
Gjorde det lätt att gå.
Alla människors möte
Borde vara så.
Intâlnirea oamenilor
(Hjalmar Gullberg, "A infrânge lumea")

Dacă in padurea pustie
Teama te ia-n stăpanire,
O scurtă-ntâlnire ar putea
Fi-ndeajuns mântuire.

Veşti despre drum să ofere,
Să se despartă în pace apoi:
Aşa era întâlnirea străinilor
După strămoşesc obicei.

A schimba o vorbă, două
Mersul mai usor îl făcea.
Toate intâlnirile oamenilor
Ar trebui să fie aşa.









Längs ekots stigar
(Harry Martinson)

Längs ekots stigar tillbaka.
Där vilar orden i sina gamla betydelsers skrin.
Men ack så främmande. Vad är det de säger, dessa läppar.
Om andra sammanhang och tillstånd talar de.
Medan du lyssnar till deras tal
formar de något som förändrats också av dem
stavar på ett språk än längre borta
i ännu ett av skrinen
i de sju skrinens berg
tusen och tusen år före Babylon.
Pe căile ecoului


Pe căile ecoului, înapoi.
Acolo se odihnesc cuvintele în scrinurile sensurilor vechi.
Dar vai, atât de străine. Ce spun ele, aceste buze.
Despre alte legături şi împrejurari vorbesc ele.
În timp ce tu le asculţi vorbirea
ele formează ceva tot de ele schimbat
ortografiază într-o limba şi mai îndepărtată
din încă unul dintre scrinurile
din muntele celor şapte scrinuri
mii şi mii de ani înainte de Babilon.


Mahalaua lui Mozart
     media: 5.00 din 1 vot

Intrucat i-au scris numele peste tot, de la Universitate , bomboane, bauturi si pana la pubelele de gunoi, peretii toaletelor si evident hartia igienica, Mozart s-a suparat si a plecat, asa ca nu vom discuta despre el.
Anul acesta Mahalaua lui Mozart a gazduit cel de-al optulea episod al unei renumite conferinte internationale (http://www.kenes.com/adpd/) la care o armata de experti de talie mondiala s-au adunat pentru a vorbi la pereti despre doua teme foarte importante:
1) de ce se uita
2) de ce se tremura.
Peretii au fost foarte ascultatori si nu au parasit nici una dintre sali, ceea ce nu se poate insa spune si despre mine. Urmatoarele revelatii m-au dat afara:
1) episodul al saptelea al conferintei fusese complet dat uitarii; nu imi explic altfel de ce lista expertilor vorbitori de talie mondiala nu s-a schimbat deloc fata de acum doi ani si de ce expertii vorbitori de talie mondiala au repetat aproape tot ce fusese deja spus in urma cu doi ani
2) nu se mai tremura de jena
3) se mai tremura totusi de nervi, uneori; probabil ca de aceea in 2005 locatia episodului sapte a fost aleasa la Sorrento - aproape de Vezuviu, dar totusi nu foarte aproape pentru ca nu cumva vulcanul sa erupa din nou de enervare si sa faca praf si pulbere toti sponsorii.
Iata-ma asadar in tot patetismul meu mahalahic, parafrazandu-l pe Evaristo Carriego: Voi spune fãrã rezerve tot ce stiu, fara nici o omisiune, fiindca intrunirea stiintifica a fost serioasa precum un delict, si in continuare habar nu am ce este util si ce nu pentru medicina clinica.
Mahalaua lui Mozart are mirosul ei special, de stanci si de munti usor afumati de trecerea timpurilor. Pasind atent cu ochii inchisi pe strazile inguste din Altstadt, veti simti vantul de primavara si izul medieval pe care il aduce dinspre Festung Hohensalzburg. Daca veti dori sa deschideti ochii pe strazile inguste, veti observa mirosul de trecatori usor afumati de trecerea prin pitorestile localuri din Altstadt, vantul de primavara si izul de carnaciori de bere de la ghereta din colt. Dar indiferent ce va hotarati sa faceti cu pleoapele dumneavoastra, e bine sa aveti mereu urechile ciulite: noaptea vechilor strazi inguste nu tolereaza claxoanele de bicicleta, ele sunt inlocuite de un discret ´pssst pssst pssst´, care nu tulbura straturile de istorie dar s-ar putea sa va tulbure profund echilibrul daca nu va miscati rapid din drum.
Mahalaua este un continuum:
Pe unul dintre podurile raului Salzach exista un loc cu miros de Piata Unirii Bucuresti (undeva la iesirea din metrou, in punctul din care autobuzul 312 spre Berceni dispare ireal de galben intr-un nor de praf, vara). Pana acum am crezut ca mirosul are legatura cu metroul, dar acum stiu: daca as sari in Salzach, de pe acel pod si din acel loc, as iesi la suprafata in Piata Unirii inotand in vasul cu flori al Mirandei cu batic rosu, sandale subtiri albastre si unghii mici si roz, Miranda care uneori iti da trandafirii zambind fara cuvinte si indesand apasat bancnote in buzunarul sortului.
In Festung Hohensalzburg am gasit o cizma veche care cu ani in urma pasise pe pamantul Kareliei. Era pe atunci pamant finlandez? Rusesc? In ce loc si in ce fel a facut cizma acel ultim pas care a transportat-o intr-o alta Mahala a unui alt timp? Austriecii au inchis-o intr-o cutie de sticla, inchizand picioarelor dar nu si privirilor drumul care uneste mahalalele lumii. Vi-l trimit si voua cunoscatorilor, ca sa va puteti completa hartile.
Mahalaua lui Mozart este in realitate locuita de copaci si piticii lor de piatra, oamenii si cladirile au fost de fapt plantati acolo de decor, ca niste detalii ale unei harti strategice, detalii nesemnificative menite sa distraga atentia de la drumurile-cheie. E o mahala cu copaci ale caror scorburi sunt porti catre alte porti care sunt scorburi ale altor copaci in alte mahalale.
Pentru a ma intoarce acasa am preferat totusi avionul, deocamdata. Pacat, inca nu am suficient patetism pentru a folosi celelalte drumuri…cine stie ce mahala necunoscuta as fi descoperit si cine stie ce poveste cu adevarat frumoasa v-as fi spus…







de Muumipeikko Suomi


Revista aeriana a presei: Bucharest on the (sun)rise
     media: 0.00 din 0 voturi

de Muumipeikko Suomi

Prima cafea a zilei de astazi a fost foarte matinala, atat de matinala incat m-a incalzit inaintea soarelui. Ma asezasem deja pe obisnuitul loc de la fereastra cand a aparut si el printre cele patru-cinci straturi de nori pe care apucasem sa le numar. Ne-am privit o vreme, eu cu o admiratie amestecata cu resturile de somn care refuzau cu demnitate sa dispara la ora respectiva, el…indiferent, obisnuit sa-si faca numarul in fata musteriilor Cafenelei Albastre.

Cand nu se uita la soare, lumea de la Cafenea citeste Aripi Albastre, informandu-se despre ultimele noutati de pe pamant. Va transmit si eu principala stire a zilei: PRIMAVARA VINE DE LA BUCURESTI! Gata, e sigur, s-a afisat peste tot, nu numai pe bara de stiri din Mahala.

Am meditat o vreme asupra convingerii ca reporterii Aripilor Albastre s-au folosit de fapt in mod clandestin de Agentia Mahalahica de Presa pentru a face rost de stirea respectiva. Dar meditatia a fost brusc intrerupta de soarele care, furios, m-a apucat de-o aripa si si-a afirmat cu putere drepturile de autor.

Cred ca de asta nu mi-am mai gasit bagajul. Acum astept sa apuna soarele, pentru ca cei de la Cafenea sa-mi poata recupera valiza.




















Scrisoare sado-MuuMuusochistica
     media: 5.00 din 1 vot

de Muumipeikko Suomi

Salve de la Marea Nordului !
Ce mare, nu vedeti ce mica se facu in fata tunurilor amenintatoare? Nici nu mai indrazneste sa miste in front. Iaca si ea acolo, zace si nici macar valuri nu face. S-a plictisit lumea, n-a mai ramas picior de om pe plaja. S-au suit fiecare pe cate un tun, i-au dat foc si s-au proiectat pe malul celalalt, in Danemarca, sperand sa gaseasca acolo ceva mai interesant.
Tunurile sunt langa fortareata din Varberg, construita pe la 1300 toamna de catre danezi cu sprijin norvegian, fix in coasta vestica a suedezilor. Sigur ca multe i s-au intamplat de atunci fortaretei, au daramat-o, au construit-o, iar au daramat-o, iar au construit-o…pana cand li s-a acrit si au bagat-o-n obiectivul turistilor. La inceput turistii n-au fost de accord. Pe la 1800 toamna se zicea ca Varberg este fara urma de indoiala cel mai urat loc din Suedia: ladoiul de nisip al Nordului, nu tu copaci, nu tu umbre, nici macar o pata verde cat vezi cu ochii; numai munti cheliosi, apa sarata si nisip nisip nisip.
Asa este, dom´le! Uratenia pamantului! Sa nu carecumva sa veniti aici! Doar daca aveti cumva o mare dorinta de a folosi tunurile. Va garantez ca ele constituie o metoda minunata de a zbura spre malul danez, ma voi ocupa personal de lansarea dumneavoastra catre destinatie.
PLAJA ESTE NUMAI SI NUMAI A MEA, Muuhahaha, Muuhahaha!
Asta pana se face vara si vin turistii germani. Varberg e invadat de zbierete de parinti si copii, de bere si de wurst la gratar (sau parca era wurst, bere si zbierete de parinti si copii la gratar?).
Deja e martie si in Varberg iarna s-a imbolnavit , imi vine sa plang…






Bine aţi venit!
     media: 0.00 din 0 voturi

Dragii noştrii mahalagii,

În efortul de a vă informa mai bine asupra ştirilor care bântuie mahalale îndepărtate, am trimis reporteri în toate colţurile universului.
Dacă locuiţi în vreun cotlon străin, fie că e vorba de Ferentari sau Myanmar, şi vreţi să transmiteţi ştiri lumii întregi care citeşte acest blog, dacă aveţi vreun miros exotic pe care nu mai puteţi să îl ţineţi doar pentru dumneavoastră, puteţi deveni colaborator al Mahalalei Universalis. Indiferent de ce limbă vorbiţi.(1) Doar daţi-ne un semn la mahalagii@yahoo.com, sau vladstroescu@yahoo.com, sau pe unde ne mai găsiţi.
Cititori, fiţi pregătiţi să fiţi smulşi de pe scaune şi să traversaţi universul în cel mai fantastic voiaj care a fost vreodată întreprins de când am descoperit Ferentariul.

Bon voyage!

(1)Salariul este 0 lei, dar partea bună e că sunt neimpozabili.